Vechiul Testament afirmă foarte clar că Dumnezeu este unul, și aceasta a fost foarte clar și pentru poporul Israel, pentru ucenici, pentru apostolul Pavel și pentru primii creștini. N-a fost între ucenici nici o controversă legată de politeism pe vremea lui Isus. Primii creștini nu au negat Shema Israel al Vechiului Testament, și ideea că ar fi sau nu trei Dumnezei nici nici nu se pune între urmașii lui Isus, pînă când au pus-o cei ce nu au înțeles mesajul creștin.

Pe de altă parte, este normal că ceea ce a revelat Dumnezeu în Hristos a existat de la întemeierea lumii, deși nu cu totul cunoscut. Isus de asemenea a spus că el nu a venit să nege Vechiul Testament, și cu ucenicii n-a făcut altceva decât să le deschidă ochii să priceapă scripturile Vechiului Testament, inclusiv după înviere (Luca 24:44-46). Așadar, principiul întrupării trebuie să fi fost prezent cumva în Vechiul Testament. Este normal să pornim observațiile acestea din Vechiul Testament cu însăși actul creației.

La început, spune Scriptura, Dumneze a făcut cerurile și pământul (Gen 1:1). Cuvântul pentru Dumnezeu folosit aici este Elohim, care în ebraică este un plural. Unii citesc în acest plural Sfânta Treime, dar nu există o bază exegetică solidă pentru așa ceva. Am fi însă miopi să nu vedem principiul trinitar la lucru. De fapt, în Geneza 1 putem vedea pe Dumnezeu rostind Cuvânt prin Duhul (care „se mișca pe deasupra apelor”). Cuvântul rostit de Dumnezeu a adus creația în existență, și cum a rostit Dumnezeu, așa a fost. Totul bun și la sfârșit, foarte bun. Cuvântul lui Dumnezeu nu este lipsit de putere, când când Dumnezeu rostește Cuvântul prin Suflarea sa, creația vine în existență.

Înțelegerea creației ca un act al lui Dumnezeu prin Duhul său și prin Cuvântul său are meritul că face două lucruri. Pe de o parte afirmă transcendența lui Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de tot ce putem noi concepe, imagina, și atinge. Căci nu se poate ca omul să-l vadă pe Dumnezeu și să trăiască. Pe de altă parte arată că Dumnezeu nu a creat totul ca un act inițial, și apoi să nu mai fie nicăieri. Duhul și Cuvântul, de fapt, susțin creația și o conduc către scopurile lui Dumnezeu. Cuvântul a continuat să vină la oameni, de la primul om și în continuare prin Moise și prin prooroci și la urmă prin Isus care este Cuvântul întrupat (Ioan 1:1, Evrei 1:3). Duhul a continuat să sufle și să insipre pe oameni, și să reânoiască fața pământului (Ps 104:27-30), și să întrupeze Cuvântul în Hristos, umbrind-o pe fecioara Maria (Luca 1:35).

Un alt aspect al principiului trinitar revelat în actul rostirii lui Dumnezeu de la început este faptul că Cuvântul și Duhul n-au lucrat separat unul de altul niciodată, și nici separat de Dumnezeu Tatăl, în rostirea căruia Cuvântul și Duhul își au originea. Aceast adevăr este ilustrat de actul vorbirii umane, căci nici noi nu rostim fără suflu. De aceea mai târziu Isus va spune că el poate face numai ce vede la Tatăl (Ioan 5:30), sau că Duhul nu vorbește de la sine ci ce a auzit Isus (Ioan 16:13-15), și amândoi țintesc către Tatăl. Din nou, orice învățătură și practică sănătoasă nu rupe unitatea Trinității.

Eu nu am făcut un studiu aprofundat al lucrării Duhului și Cuvântului în Vechiul Testament, dar oricum, este clar că lumina este acolo, dar a fost manifestată spre mântuirea noastră prin întruparea Fiului prin Duhul, așa cum vedem în Noul Testament. Aș mai adăuga doar că văd principiul trinitar al creației și întrupării cumva prezent și în Cortului întâlnirii și apoi la Templu, pentu că acestea sunt locurile unde prezența sau slava lui Dumnezeu s-a coborât între noi, și Noul Testament afrimă că ele țintesc spre Isus. Un studiu al Epistolei către evrei, care vorbește despre aceste lucruri, ar fi foarte folositor în acest sens. Nu degeaba această epistolă spune de la început, țintind spre Cortul întâlnirii și spre Templu, că Isus este oglindirea slavei lui Dumnezeu, și întipărirea ființei Lui în creație. Și țintind spre principiul trinitar manifestat în actul creației în Geneza 1, versetul adaugă că prin acest Isus Dumnezeu a făcut veacurile, adică întreaga creație (Evrei 1:1-3). Desigur, toate aceste adevăruri țintesc spre vremea când slava lui Dumnezeu se va coborî peste toată creația reînoită, și se va spune „iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii!” (Apoc 21:3).