Seria de postări „Duhul Sfânt” este ocazionată în parte de controversa în legătură cu ceea ce a devenit pe internet „Cazul Iosif Țon,” și aderarea dânsului la mișcarea Străjerii. În plus, acum șase-șapte ani, biserica mea mamă pe vremea când eram în Romania (acum mai bine de douăzeci de ani), Biserica Baptistă Nr. 1 din Zalău, s-a scindat dintr-un val carismatic asemănător cu mișcarea Străjerii care a venit peste biserică, prin unii din liderii ei. Consider că cei ce au fost împlicați în acele evenimente au dat dovadă de maturitate spirituală când s-au adunat cu toată biserica și au votat în ce direcție să meargă. Astfel, ei s-au scindat, biserica baptistă a rămas biserică baptistă așa cum a fost de la început, iar grupul carismatic (nu am alt cuvânt mai bun) a format o nouă biserică, independentă, construind una din cele mai frumoase clădiri din oraș în care continuă să se închine lui Dumnezeu.

Toate aceste evenimente se petrec între baptiști. Una din problemele ridicate în ambele cazuri (mai recent de fr. Țon) a fost că mărturisirea de credință baptistă nu are o doctrină bine conturată a Duhului Sfânt. În mod curent nu frecventez o biserică baptistă, dar continui să fiu baptist prin natura structurii mele spirituale. Așadar, doresc să schițez aici elementele unei mărturisiri de credință despre Duhul Sfânt tipică unui baptist, mai ales că am studiat și eu la vremea mea în Seminarul teologic baptist din București (Acum, Institutul Teologic Baptist). Voi folosi doar referințe biblice, dar mă voi referi și la experiențe personale, la ceea ce a fost publicat pe internet de Străjeri și de Iosif Țon (nu ce au zis alții despre ei), și voi menționa unele aspcte care îmi sunt neclare.

Această serie este intenționată să înlocuiască vre-o două postări despre învățătura mai nouă a fr. Iosif Țon („Iosif Țon și Scriptura” și „Iosif Țon și Textul”). Mi-am dat seama că oricât încerc să restrâng postările mele doctrinare la subiect, nu pot să nu apară ca un fel de atac la adresa fr. Țon, în care de fapt nu sunt interesat deloc.

Nu putem înțelege lucrarea Duhului Sfânt în afară de lucrarea Lui în context cu cea a Tatălui și a Fiului. Nu avem în Scriptură expresia „Sfânta Treime,” dar avem ceea ce eu am numit principiul trinitar care este la baza doctrinei Sfintei Treimi. Așadar, eu voi prezenta lucrarea Duhului Sfânt în lumina principiului trinitar din Scripturi, cu referințe numai la Scripturi. Voi porni de la scripturi, ca să înțelegem lucrarea Duhului ca izvorând din relația dintre Tatăl, Fiul, și Duhul Sfânt, după care voi încerca să abordez lucrarea Duhului între noi, cu referințe la unele aspecte concrete.  Citiți cu plăcere!

CUPRINS: