Pentu unii, lumea celor cinci simțuri este tot ce există. Cumva, în fluxul celor ce sunt, noi, oamenii, am venit în existență. Trăim cum putem mai bine, murim, și acesta este sfârșitul nostru. Chiar și cele mai înalte forme de trăire morală, cum al fi altruismul și sacrificiul de sine, nu sunt nimic mai mult decât produsul pur al proceselor biologice la nivelul lumii naturale. La polul opus sunt cei pentru care există un „dincolo,” și pentru aceștia trăirea vieții fără perspectiva acestui dincolo este teribil de reducționist, cu implicația imediată că această abordare distruge însăși semnificația vieții. În sfârșit, există și o a treia categorie, și anume categoria agnosticilor, care afirmă că noi nu putem ști dacă există un dincolo sau nu, pentru că și dacă operăm cu ideea că acest dincolo există, el ne este neaccesibil în mod inerent.

Creștinii sunt oameni care de-a lungul istoriei au crezut că există un dincolo, și că acest dincolo nu poate fi redus simplu la un fel de principiu, sau forță vitală, sau putere, deși acest  dincolo este toate acestea. În gândire creștină, acest dincolo  este personal, sau, acest dincolo este o persoană care este comprehensibilă nouă, deși nu total comprehensibilă, o persoană care se raportează la noi ca persoane, și care este autorul a tot ce există. Mai mult, această persoană pe care noi o numim Dumnezeu, a venit la noi într-un moment unic în istorie, în Isus numit și Hristosul, aparent o persoană fără simnificație a primului secol al erei creștine, cu excepția impactului extraordinar pe care l-a avut asupra celor ce au venit după el. Acest fapt este cu atât mai surprinzător cu cât cei ce au fost impactați astfel de Isus din Nazaret afirmă că deși el și-a sfârșit viața în mod deplorabil, executat după obiceiul vremii pe o cruce ca un criminal de rând, el este viu, așa cum o dovedește din plin faptul că în Duhul, el vine și astăzi să locuiască cu cei ce își deschid viețile prezenței lui. Creștinii sunt oameni care afrimă că au trăit și tăiesc prezența lui Dumnezeu în viața lor, a acelui Dumnezeu care s-a revelat în mod unic și suprem în Hristos, și continuă să-i copleșească cu prezența sa în Duhul lui Hristos.

Teologia creștină este produsul acelor oamni în istorie care au trăit prezența lui Dumnezeu în Hristos prin Duhul, pe măsură ce ei încearcă să înțeleagă această trăire pentru ei înșiși, și să spună altora despre ea. Acest material este o încercare de a expune sistematică a acestei experiențe. Expunerea va începe cu unele considerații generale cu privire la teologie și definirea a ceea ce este specific teologiei evanghelice.  După o secțiune cu privire la revelație și sursele autoritative în teologia evanghelică, expunerea va urma ordinea crezului de la Nicea-Constantinopole.  Așadar, structura generală va fi astfel: